Chrysalix te invită să te desprinzi de ceea ce nu ești, pentru a reîntâlni ceea ce ai fost dintotdeauna.
De la primul pas în lume, suntem învățați să purtăm măști. Suntem programați cu identități modelate de așteptările părinților, ale școlii, ale culturii. Frica, rușinea și dorința de apartenență ne țes, strat cu strat, un cocon rigid. Încetul cu încetul, uităm. Uităm cine şi ce suntem.
Câte dintre alegerile tale îți aparțin cu adevărat?
În cele din urmă, însă, apare un moment, uneori prin suferință, alteori prin revelație, când coconul crapă. Când straturile se topesc. Când ceea ce părea identitate se dovedește a fi doar o haină veche.
Pe măsură ce rolurile sociale și măștile Ego-ului se dizolvă, adevărata natură a Sinelui iese la lumină: veșnică, pură, neîntreruptă.
Chrysalix simbolizează acest proces de eliberare. E o recunoaștere a ceea ce a fost dintotdeauna acolo, în spatele măștilor. Forma sa cruciformă sugerează aripile Sinelui care se deschid, dezlegate odată cu topirea coconului identitar: un zbor spre înalturile de deasupra iluziilor.
Chrysalix nu îți cere să devii altcineva.
Te provoacă să vezi. Să vezi dincolo de tot ce ai fost programat să crezi că ești. Să-ți lași coconul să se topească şi să te privești, dezgolit de iluzii.
Care este masca ta cea mai intimă? Îndrăznește să o vezi.
