Această cruce poartă numele Seraphim în onoarea celor mai înalți dintre îngeri – serafimii – ființe de lumină pură, ale căror aripi nu adăpostesc, ci mistuie. Numele lor vine din ebraicul śārāf, „a arde”, iar menirea lor nu este să protejeze sau să aline, ci să purifice iluziile și păcatele, revelând adevărul.
În viziunea lui Isaia, un serafim coboară și atinge buzele prorocului cu un cărbune aprins, mistuindu-i impuritățile Ego-ului și pregătindu-l astfel pentru prezența Divinului. Ei nu aduc mesaje, ci realitatea însăși, prin focul care transformă și dezvăluie.
Aceasta este chemarea Seraphimului: să îți amintească să te golești de Ego, precum aurul care trece prin foc ca să-și dezvăluie puritatea. Privind această cruce, nu o vedea ca pe un simbol mort – las-o să fie oglinda ta. Tot ce e trecător, tot ce s-a clădit pe frică și separare, lasă să cadă în flăcări. Iar ceea ce rămâne? Este Sinele tău Divin. Arzând cu o lumină ce nu poate fi stinsă.
